joi, 26 mai 2011

Cum am trait eu CUPA EMMEDUESPORT 2011

Salutare tuturor,

Pai s-o iau inginereste,

Organizarea: excelenta.
Am ramas cu impresia ca Organizatorii+autoritatile locale+sponsorii+voluntarii au facut o echipa foarte buna si au pus mult suflet pentru succesul acestui eveniment. Fiecare persoana stia exact ce are de facut si o facea foarte bine si cu profesionalism. Felicitari!

Foto by Lotus Bike
Cursa:
Ziua 1 - Sosea 100km
Desi increzator pe drum si inaintea cursei, mi-a scazut putin moralul cand a trebuit sa mut o bicicleta cursiera care statea in dreptul usii masinii mele. Cred ca avea pe la 7-8kg in conditile in care a mea (un mtb, Focus FatBoy cu slick-uri de 1.5) cu tot cu scule si apa avea in jur de 14.5kg.
La lucrul acesta si altele gen : "ce caut eu aici?", "trebuie sa-mi iau neaparat o cursiera!" m-am gandit pe primi 4-5 km cand s-a mers mult mai rapid decat ma asteptam, adica cu 40-45 km/h (eu stiam ca pe primii 20km se va merge usor pana la startul real). Apoi parca s-a mai domolit ritmul, noroc si cu cateva incetiniri/opriri ale masinii insotitoare, ca am ramas fara probleme in pluton. Totul pana la km 18 cand s-a facut stanga de pe drumul national si m-am trezit scuturat din pluton impreuna cu tovarasii mei de suferinta, mtbistii. "S-a dat startul real" mi-am spus. De aici am inceput sa trag tare; si am tras, si am tras pana m-a pufnit rasul pe la km 30,unde...se dadea fapt startul real si toata lumea era oprita! :D "Super!",mi-am spus "A fresh start!". M-am gandit ca trebuie sa uit ce a fost pana acum si sa ma gandesc doar la ce va fi. Ok!
3 2 1 Start! Incepusem bine dar pe prima coborare, mai accidentata, ghinion: mi-a cazut bidonul (proaspat alimentat).In mijlocul strazii. Nu vreau sa stie nimeni ce a iesit pe gura mea :). Ok, hai, a trebuit sa astept sa treaca toata lumeeaaa, ba si vreo 2 masini tehnice ca sa-l iau si sa plec odata. Si ce sa fac acum? Baga mare! Fugi! Dupa putin timp am prins vreo 2-3; n-am retinut cine si cu ce erau pentru ca am dat de o cale ferata destul de accidentata unde, surpriza!, imi cade bidonul din nou! N-am mai zis nimic...! Fugi! Si am fugit! Am prins cativa oameni, era si un baiat care cazuse (era zgariat pe spate, sper ca e ok) m-am si imprietenit cu doi tovarasi mtbisti cu care am mers pe rand cate o bucata de traseu.
Toate pareau sa intre pe-un fagas normal...darrrr, nu! Chiar la baza urcarii de la Calugareni: PANA! FTMMSTFPMETC!!! Superb! Un cui dusmanos, de vreo 2cm lungime, fi4, ruginit (pe care imi pare rau ca nu l-am pastrat) incerca sa-mi vina de hac :). Din pacate cuiul a intrat exact pe mijlocul cauciucului, a strapuns camera o data si apoi pe partea cealalta in mai multe locuri.
La prea putin timp m-a depasit toata lumea si apoi masina tehnica, nu inainte de a ma intreba daca ma descurc si daca am tot ce-mi trebuie.
Rezolvarea problemei mi-a luat ceva timp: vreo 25 min + 1 minut rezervat pentru cautat cuiul :).
Ei bine, din momentul asta imi era clar: sunt ultimul si nu mai am ca sa fac in privinta asta! Si am inceput urcarea. Pe drum am inghitit, bineinteles, o gramada de poante: "Ohoo!! Mai e unu! Baaaa s-a terminat cursa baaa, ailalti au trecut demuuult!" sau "Bai las-o dreaq si hai la o bere" dar si multe incurajari. Ba chiar pe finalul catararii un copil, Cosmin, clasa a 4-a, m-a insotit pana in varf si m-a facut sa uit de carceii care incercau sa se instaleze pe gambe.
In varf, punct de alimentare plin cu detoate: gatorade, apa, banane, snickers, prajituri etc si  cel mai important un grup de oameni inimosi in frunte cu o doamna blonda (pe care imi pare rau, dar nu stiu cum o cheama) care m-a incurajat si mi-a dat energie sa merg mai departe.
Foto by Stefan Toader

A urmat apoi o coborare dementiala, destul de lunga si foarte bine marcata in zone periculoase. Un lucru important si de laudat este ca autoritatile locale au reusit sa plombeze soseaua inaintea cursei pentru ca se putea lasa cu accidente destul de grave. Aici am reusit totusi sa-mi dobor recordul personal de viteza: 62,3km/h :D
Apoi o portiune de plat de aprox. 15 km in care s-a produs inevitabilul: masina tehnica a fost trimisa sa ma pescuiasca de pe traseu!... Doamne fereste! Nu puteam sa ies! Dupa atatea? Acum? Cand in sfarsit imi merge bine? Mai erau doar 30 km! Nu puteam sa accept asta! Asa ca mi-am asumat raspunderea si am mers in continuare "pe barba mea"! Ii multumesc lui Anghel Marius pentru asta. Si am mers mai departe fericit si parca cu mai multa energie :)
Km 80. O urcare destul de grea dar scurta si...punct de alimentare. Am fost primit cu bucurie de un alt grup de oameni inimosi care m-au pus pe picioare, mi-au spus ca mai am cam 20 km. M-au intrebat daca nu cumva vreau sa merg cu ei cu masina, dar NU, nu puteam, mi-au spus ca daca ma duc la Seciu (unde era finish-ul) si intarzii va trebui sa ma intorc pe jos la Bucov (unde a fost startul si unde aveam masina).OK! Nici o problema! Numai sa termin cursa! Atat aveam in cap!
Asadar, mi-am facut plinul si am plecat mai departe. O portiune de plat cu cateva urcari mici pe care m-a prins o ploaie serioasa de vreo 10min care m-a udat pana la piele. Noroc ca era asfaltul bun :D
Intre timp m-au prins din urma cei de la punctul de alimentare 2 care, din masina m-au incurajat si mi-au transmis ca au vorbit cu organizatorii si ca ma asteapta la finish. YES! Eram in culmea fericirii! Am prins din nou energie.
Am mers o portiune buna cu o medie de 35 km/h si cand mai erau cam 12km, am vazut un marcaj disperat prin sageti la stanga, tot asfalt, inainte nimic. Ok. Fac stanga si dau tare! Portiune frumoasa de drum, asfalt, peisaj frumos, marcat bine la intersectii, numai ca la un moment dat langa un teren de fotbal incepe un deal. Macadam. Nu inteleg. Ma si gandeam la Frunzeanu sau Oprea cum injurau ca-si rup bicicletele pe aici. Dar e prea de tot; trebuie sa ma merg inapoi. Ma intorc la terenul de fotbal si intreb singurele persoane care erau pe acolo, doua babe: "Au trecut azi multi biciclisti pe aici?","Da mamaie, au trecut" imi raspunde una.Imi zic ca nu se poate. Noroc cu un om care trecea care mi-a spus ca au trecut...dar s-au intors... si ca trebuie sa ma intorc si eu la drumul principal. Offf! Ma gandeam numai la oamenii care ma asteapta! M-am intors, dar pierdusem vreo 10 min! Erau marcajele pentru a 2a zi...:(
Apoi a urmat un drum drept de cam 7km pe care n-am putut sa merg mai repede de 17km/h pentru ca bineinteles, ce mai lipsea, aveam vant puternic din fata :). Pe portiunea asta multa lume m-a incurajat din masini. Multumesc.
Si ajung in Seciu. In centru un semn: "dreapta urcare". Fac dreapta si apoi semnul ca mai am 3km pana la finish! Au fost CEI MAI GREI KM DIN VATA MEA! Toti in urcare! Baga Ovi, baga! Si am bagat.
Pe drum m-am intalnit cu doamna de la PA1 care ma felicita si incurajeaza dar imi si spune ca am ceva de urcat. Multumesc! Nimic nu ma poate opri!
Cand mai era un km si jumatate, organizatorul, intr-o duba imi spune ca va cobori un microbuz si ca daca vreau pot sa ma urc in ea, sa nu mai merg pana sus la crama. Nici gand!!! Nu puteam! Mai ales acum cand mai e atat de putin...Si totusi atat de greu...
Mai e un km....Vad finishul sus pe deal. Off ce departe pare...500m si reapar carceii...dar de data asta nu ma mai lasa...ma chinuie ingrozitor...gamba stanga e stransa toata intr-un loc!. Noroc ca inainte de urcarea finala e o portiune de plat unde reusesc cu chiu cu vai sa-l intind la loc. 300m!!!! Ultima urcare.Chin. M-am gandit pentru o jumatate de secunda sa cobor si sa o iau pe jos. Dar nu e asa ca era cam de rahat? Am mers pana aici numai pe bicicleta si acum pe ultima urcare eu o iau in brate? Nu se poate asa ceva. Am inceput o lupta cu mine, cu picioarele mele, cu dealul, am strans din dinti...si am ajuns!!! Finish!!! Am reusit!!! 6h 03min :)
Am ramas surprins de numarul destul de mare de oameni care mai erau acolo sa ma astepte.(Eu ma asteptam la 2-3). Le-am multumit si le multumesc si acum pentru ca m-au asteptat si incurajat!
Dupa putina odihna, indreptat de picioare si 2 prajituri m-am urcat in microbuz (unde m-am intalnit cu tovarasii mei mtbisti Cristian si Bogdan cu care ma imprietenisem pe drum) si am plecat spre Bucov.
La Bucov am fost intampinat de organizatori si de oamenii din punctele de alimentare care s-au bucurat sa ma vada si m-au felicitat pentru ultimul loc :). Cel mai dulce loc pe care am fost pana acum...Le multumesc frumos, dar, imi dau seama de un lucru: "ABIA MAINE ESTE FINISH-ul!!!" ;)


 



Fotos by Stefan Toader

Ziua 2 - Semi-Maraton 35 km
Desi in drumul spre casa credeam ca nu o sa pot participa si a doua zi din cauza oboselii si a durerilor de picioare, faptul am dormit bine sambata spre duminica m-a facut sa o pornesc din nou spre Ploiesti!
Mi-am propus sa o iau usor, sa nu fortez, mai ales ca durerile de gambe nu numai ca nu ma lasasera dar imi faceau si mersul foarte greu.
Start! - O portiune de sosea fals-plat de vreo 4-5 km, apoi o urcare destul de lunga pe care am facut-o pe bicicleta 80%. Mare greseala! Am simtit ca putinul de energie care-l mai aveam s-a terminat. Am mai terminat si apa! Nu mi-am revenit decat dupa vreo 7 km cand am dat de un izvor cu apa cu gust de petrol. Si mi-am revenit. Si de aici am mers ata! Am facut si ultimii 2 km din ultima urcare de ieri si parca nu mi s-a mai parut asa de greu :). Cateva urcari, cateva coborari tari de tot (pe una am si luat o cazatura :D) si din nou asfalt, portiunea de la inceput. Inca 4 km!!
Ceea ce ieri la un moment dat parea imposibil este foarte aproape sa se realizeze acum! Trag tare! Mai tare ca la inceput! Nu-mi incap in haine de fericire! 35-40 km/h, cateva depasiri si se aude muzica....FINISH!!!! De data asta gata! Reusisem!! 2 zile, 145 km! M-am simtit un invingator!

Foto: Anghel Oana

PS: Felicitarile mele si respectul meu pentru adevaratul castigator al Cupei EmmedueSport 2011: Frunzeanu Marian

Foto: ecofotografie.ro

3 comentarii:

  1. Nu e nimic mai frumos decat un lucru facut cu drag si din pasiune! FELICITARI! Iulia.

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari!!! Esti un invingator!!!! Tatiana.

    RăspundețiȘtergere
  3. Salut Ovidiu,

    Felicitari. Si pentru cursa dar si pentru acest prim articol pe blog. M-am distrat citindu-l. M-am regasit in multe din ipostazele descrise de tine in prima zi. Doar am fost colegi de suferinta. Eu tot pe mtb m-am incumetat sa merg. O bucata de drum pana in Ceptura chiar am mers in paralel. Felicitari inca o data!

    Toate cele bune,
    Razvan

    RăspundețiȘtergere